In dreapta mea, la zece metri, o tanti blonda, imbracata in blugi si cu o geaca imensa, de fas, galbena, are in mana o paine feliata la care se uita lung. Deodata, o arunca pe jos. Din toate partile, apar zeci de porumbei: ciugulesc agitati, se bat intre ei si scot sunete ciudate. Parca-s oameni. E cald, e soare, cerul e senin... nici nu zici ca este iarna. Pe fostele butoaie cu grane, oameni de toate varstele mananca si ei. Si eu: o punga cu pufuleti. Un baietel de vreo sase ani se desprinde de mama lui ce poarta pe putin trei fuste inflorate si alearga tinta in mijlocul porumbeilor. Acestia, speriati, se inalta si se tot rotesc in jurul pietei. Copilasul a inceput sa manance bucatile de paine ramase de la pasari. Tanti cea blonda se uita lung la spectacol si da din umeri. Mama "flamandului" il alearga si-l injura intr-o limba de circulatie internationala. In stanga mea, Primaria si usa ce da inspre biroul de informatii pentru turisti.
Non-stop intra si ies tineri cu rucsace mai mari decat ei, colorati la haine si zambitori. Au harti in maini si vorbesc in alte limbi internationale. In fata mea, cam la 20 de metri, micile "fantani" subterane au inceput sa tasneasca. In cateva clipe, oamenii se-aduna sa faca poze pe langa sau in apa. Intr-un colt al pietei, uitat de toata lumea, statuia lui Gheorghe Lazar. Nimeni nu-i mai sta pe trepte ca pe vremuri... Azi e inconjurat doar de santiere. Este ora 15.30. La ora asta de la Biserica Catolica se aude clopotul batand prelung. Ma ridic cu gandul sa merg la Targul de Carte si Revista Religioasa si mai pe seara la Festivalul National de Poezie si folk. Iar saptamana ce urmeaza, cu Astra Film Fest, o sa ma delectez non-stop. Iata cum, in Sibiul meu drag, am aproape in fiecare zi ce face si ce vedea. Am avut si acum un an,si acum doi... am si acum in capitala culturala europeana. Stranut. Soarele de toamna e inselator...