Spunea cineva ca în cel mult 6 luni, România se va prabusi. Panicant, anticipativ si mai mult decât pesimist. E ca si cum ai anunta un cutremur. De unde stii cu exactitate ca asa va fi? Poate putem apela la optimismul incurabil care ne caracteriza pentru a infirma aceasta analiza sumbra. Ori poate vom pune mars la mars si vom face împreuna nu o revolutie ci o schimbare. Certa este, din nefericire, lipsa unei raportari la autoritate. Am renuntat noi sau au renuntat ei? Bilateral, criza ne-a adus aici. Si atunci care sa fie solutia? Citim analize si anchete în presa care nu fac altceva decât sa critice o parte si sa ridice în slavi o alta; vedem dezbateri care nu mai ofera decât înversunare; batrânii traiesc cu 7 lei pe luna; pleaca tinerii si specialistii convinsi ca nu mai au ce sa faca într-o “tara de mâna a doua”; cei care ramân apara patria din boxa în care locuiesc. În aceste conditii cum sa mai fii convins ca Institutia nu înseamna un Om ci o serie de reguli scrise în constitutie care nu atenteaza la drepturile tale ca cetatean. Astfel, cine este “javra”? Statul sau Omul? S-au confundat atât de mult cele doua încât vorbim despre o entitate? Daca raspunsurile sunt afirmative atunci înseamna ca în România, minoritatea nu mai este stabilita pe criteriu etnic si în curând pe însemnele bilingve va scrie: “Pe aici aveti voie! Pe aici nu aveti voie!”