Suntem Plini de Ghimpi


Ploiestiul este un oras cu numar mare de locuitori si cu o suprafata mare. Sa il parcurgi cu bicicleta nu este benefic doar pentru musculatura, ci iti da si o panorama mai larga asupra ceea ce numin noi oras de bastina. Astazi am mers mult prin Ploiesti, de la Gara de Sud la Real, din cartierul Nuci pana la Piata Vest. Am vazut multe, dar cel mai mult m-a impresionat cartierul Nuci. Ajungi in Nuci daca treci calea ferata, fapt ce il situeaza, oarecum, in afara orasului. Nuci este taiat de o strada larga, in prima parte neasfaltata si, evident, muradara. Daca te opresti pentru o pauza si inspiri, s-ar putea sa afli cum miroase un hoit. Acolo e mult soare, dovada fiind faptul ca sunt multi oameni bronzati. De fiecare parte a drumului, sunt santuri cu balarii si gunoaie cu iz etnic. Deasupra ta, parca, soarele arde a ploaie. Intrand cu ceva de valoare acolo, ar trebuie sa te temi la iesire, caci locuitorii Nucilor nu seamana prea mult cu Sfanta Fecioara. Desigur, poti gasi pe acolo multe lucruri interesante: fiare vechi, chestii furate, poate ambalaje aruncate pe jos, langa un cos de gunoi. Exista o parte buna: te poti intinde pe un camp pentru un popas. Dar, desigur trebuie sa verifici, mai intai, solul. Te intorci acasa obosit, zgariat si prafuit, dupa ce treci calea ferata inapoi spre civilizatie. Bei o bere. Apoi adormi.