Vremea Limbajului Direct


Am trecut pe-aici sa va spun, ce sa va spun? Eu personal n-am nimic sa  va mai spun fiindca am tras concluzia ca n-am cum sa ma reprezint, pot doar sa ma sugerez, dar cine mai are nevoie de sugestii in ziua de azi? In schimb, am senzatia autist-sociopat, azi ca si ieri, as putea s-o numesc si idioata, sa cred ca ar putea conta in vreun fel, existenta unor cuvinte prohibite, in mersul lucrurilor din existenta cuiva, dar nu orcarui cuiva. Din mare pacat, viitorul imi va insanatosi senzatia, ceea ce sper insa, este sa  nu-l insanatoseasca si pe purtatorul ei, astfel incat sa nu mai  poata fi un purtator ci un simplu defilant. Nu, nici macar defiant, iar extrema, care ar putea fi numita inca, cea mai extrema, ar fi aici, varianata fericita! Fiecare muscatura din feliile de vietuire are rolul ei in aceasta, astfel incat sintagma, ce e de pierdut, se recita pe sapte niveluri ca-n sanscrita, fiecare cu sensul sau si se asimileaza ca-n limbajul ramanic, dintr-o data, cuprinzand toate sensurile, poate intr-un singur sunet pe sens? De aceea exprimarea de-atunci sa fi avut darul unei linii melodice? Niscaiva picior de filo-, antropo-, geo- / log mi-ar putea fi de ajutor in asertiune? V-am zis, sufar de boala “senzatiei”, dar ancestral, mai bine, decat de boala mintii atoatecuprinzatoare!